La plimbare cu bara din dulap

Separarea noastra s-a concretizat cu o mutare. A mea, in chirie. Am decis sa inchiriez un apartament nemobilat pentru a face din al “acasa” pentru mine, in primul rand, si pentru copii. Au avut ocazia sa participe la ales mobila si decoratiuni, sa isi dea cu parerea, sa comenteze…

Pentru camera lor am ales impreuna paturi de la Ikea, din alea cu dulap si birou incluse. Le-am luat la mana a doua, cu un dulap pentru mine bonus. Si intamplarea face ca dulapul meu nu avea bara, asa ca l-am jefuit pe G(lad) de a lui si i-am promis ca ii iau alta.

Acum facem o paranteza… Lunga, in caz ca ati uitat care imi e obiceiul. Paturile la mana a doua le-am luat cu ajutorul benevol al lui C si I. C e colega mea, I e sotul ei si el s-a oferit sa participe cu masina si sculele la carat paturi dintr-o parte in alta a Bruxellesului, iar apoi la remontarea lor dupa mutat. Nu, I nu pare nici masochist si nici nu se plictiseste acasa, pur si simplu au vrut sa ajute. Am platit in cafea si alune. Asta asa, ca sa va explic cine sunt C si I.

Revenim la bara. Am comandat eu bara de inclouit la Ikea, dar am comandat pentru modelul nou de dulap, evident ca nu se potrivea in dulapul baietelului. Aceasta incurcatura cred ca mi-a atras si niste mormaieli de la I pentru ca eu m-am jurat ca am imprimat instructiunile de montaj ale patului 3in1 si ca am comandat suruburile lipsa, dar de fapt comandasem si imprimasem pentru modelul nou si el a trebuit sa monteze modelul vechi. Acuma no, va inchipuiti cam cum a fost… Au montat ghimbindu-se la telefon si fiind foarte creativi cu suruburile. Ce ziceau nu am auzit, ca i-am incuiat in camera si m-am dus in celalalt capat al casei.

Asadar, revenim din nou la bara. O luna dupa mutare, eu aveam bara, baietelul nu. Si ii spun lui C ca ma duc la Ikea sa o returnez pe aia veche si sa ii rog sa gaseasca una din modelul vechi sa mi-o dea. La care C imi zice ca sigur au ei una pe acasa, ramasa de la un dulap in care au pus doar rafturi. Si ca mi-o aduce la birou intr-o zi.

Cu mersul nostru la birou e istorie lunga, cu memoria noastra legata de acea bara o istorie si mai lunga. Cert este ca bara a ajuns la birou joia trecuta. Plimbata cu metroul de C, care era hotarata sa o si ia la oftalmolog cu ea. O fi vazut ea ca bara vede stramb, nu stiu… Doar ca s-a intalnit cu I, caruia i s-a facut mila de bara (sau avea alta opinie despre cat de bine vedea bara) si a luat-o cu el cu promisiunea sa o lase pe biroul lui C de unde sa o recuperez eu la o data ulterioara. Numai ca I s-a dus la masa mai intai, deci a luat bara cu el. I-o fi fost foamei saracutei.

In fine, bara a juns pe biroul lui C de unde am recuperat-o eu. Joi seara la 8:30, dupa ce am trecut prin parc si am baut doua Aperol Spritz… Eram un pic cu capul in nori. Evident ca am plimbat si eu bara prin metrou. Si ii scriam lui C ca daca nu mai aude de mine vineri, sa ma caute la politie. Ca no, “afumata” cu Aperol si cu o bara in mana, nu se stie niciodata.

Sambata bara a fost montata in dulapul lui G. Mare montaj, ca doar am bagat-o in locasul ei… Dar presimt ca asta nu e ultimul ei drum. Sper sa tin minte articolul asta si sa ii fac un update cand mai scoatem bara la plimbare.