Ah, au trecut cinci zile fără nimic. Uite așa îmi pierd faima și cititorii. 😬
Revenind la oile noastre măsurate în inci… Acum câțiva ani, vreo cinci – șase sa tot fie, colocatarul a avansat ideea că am avea nevoie de un televizor mai mare. Drept e că livingul avea vreo 6 metri lungime și că canapeaua era fox la geam, dar la fel de drept e și că mobilele se pot învârti prin casă.
Până la urmă am sfârșit cu un televizor cu diagonala de 75″. Cred că nu mă înșel. Care televizor era și cel mai scump obiect din casă.
Partea bună – fiind ATÂT de mare, nu ar fi avut cum să îl fure careva. Partea pe care am considerat-o eu mai puțină bună – fața celor care ne intrau în casă și efectiv beleau ochii când îl vedeau.
În fine, ideea e că mie mi s-a părut întotdeauna foarte mare acel televizor. Iar când m-am mutat am hotărât că nu voi avea un televizor atât de mare. Nu neapărat ca și diagonală, cât ca și impresie când intri în cameră. Inclusiv copiilor le-am spus că eu nu voi avea un televizor atât de mare.
M-am documentat, am măsurat, am calculat și am ajuns la concluzia că aș avea nevoie de un 50″ ca să se vadă relativ bine de pe canapea. Iar când am intrat să comand, diferența de preț între 50″ și 55″ era nesemnificativă. Nu știu ce m-a apucat și l-am comandat pe cel de 55″.
Hmmm… Cine are un televizor mare acum? Cine? Și da, se și “vede” mare în cameră. Cum spuneam, act ratat de 55″…
P.S. Dacă va trece prin cap să veniți să îl furați, nu va obosiți că e printre cele mai ieftine modele de pe piață.
67 de inch.
LikeLike