Marturisesc o blasfemie (si pedeapsa primita)

Am fost intrebata recent care ar fi ultima mea masa, daca as putea alege. Clar un cappuccino.

Si asta e momentul in care rog orice italian care citeste asta si e mai catolic decat Papa sa faca cale intoarsa. Ca nu am cum sa resuscitez inimi orpite prin intermediul internetului.

Cappuccino e mancarea mea preferata. Un cappuccino bine facut, cu o spuma de lapte… spumoasa e calea spre inima mea (daca nu o faci bucati cu altceva). Beau cappuccino la orice ora din zi sau din noapte (nu doar inainte de 11 dimineata, cum scrie la carte 🙄), dar nu il fac acasa pentru ca nu am chef sa curat aparatul. Stiu, vreau si cu sula si cu sufletul… Pe cale de consecinta, beau cappuccino in oras, la munca etc.

Am marele noroc sa locuiesc in Belgia, unde este o mare comunitate de italieni aflati la macar a treia generatie pe aici. Deci, in general, cappuccino “in oras” e cel putin acceptabil, iar in locurile “stiute” e minunat , orgasmic, las tot si fug cu el in lume (pana ma gasesc copiii si ma aduc acasa ca li-i foame). Asadar, in Belgia nu duc lipsa de cappuccino.

Am si marele nenoroc sa imi placa Spania foarte tare. As face naveta Bruxelles – Barcelona daca as putea si ar fi o optiune (nu ca nu am cam facut-o vara asta… 😬). Problema e ca “spaniolii si cappucciono” e un fel de vaca batrana si reumatica si baletul. Ma hiperventilez cand vad acea imitatie de cappuccino. Il beau cu ghionturi si raman nesatisfacuta. Totusi insist.

Cand am fost in iulie in Barcelona, am descoperit un Paul si faceam excursii de 30 min pe jos dimineata sa imi obtin placerea. In august nu s-a mai putut ca eram cu un copil dupa mine si cred ca ar fi scoborat pre-aolescenta din pod daca i-as fi sugerat sa ne plimbam 30 minute dimineata pe caldura si nedezmeticite pentru cappuccino lu’ ma-sa. Si aici intervine pedeapsa divina pentru blasfemia cu cappuccino la orice ora din zi sau din noapte.

Eu si Starbucks avem o relatie minunata. Gen ne-am vazut o data in viata, pana sambata trecuta. Ma oboseste numarul de combinatii posibile, atatea alegeri si arome. Un cappucciono cinstit aveti? Fara sa va uitati la mine de parca vorbesc limbi straine si fara sa coste cat doua cappuccino intr-un loc normal? Nu? Multumesc, incerc sa stau departe de relatii toxice.

Dar tura asta in Barcelona Starbucks a fost singura optiune sa pun mana si gura pe un cappuccino misto. Si, avand in vedere ca ma pregateam de un concert BLACKPINK (despre asta alta data), am decis ca chiar aveam nevoie de “the real shi%” si am intrat la Starbucks.

Da, cappuccino a fost bun. Da, a fost scump. Sufera baba la pofte… Dar cireasa de pe tort a foct ca NU mi-au pocit numele si nici nu a trebuit sa il spun pe litere. Asa ca, cel putin in Spania, voi merge la Starbucks. Asa sa imi ajute italienii si cappuccino!

Apropo, aseara pe la 9 cautam un cappuccino in aeroport in Barcelona. O doamna draguta mi-a zis ca nu se mai poate ca au inchis masina de cafea. Nenea care inchidea masina s-a uitat la mine si cred ca a vazut ca e grav (deh, nopti nedormite ca doar concertele nu-s la pranz…) si a zis ca hai, imi face unul. II sunt vesnic recunoscatoare, chiar daca a fost Spanish style.

Acum ma duc sa… Ati ghicit! Sa caut un cappuccino. 😜