Marturisesc o blasfemie (si pedeapsa primita)

Am fost intrebata recent care ar fi ultima mea masa, daca as putea alege. Clar un cappuccino. Si asta e momentul in care rog orice italian care citeste asta si e mai catolic decat Papa sa faca cale intoarsa. Ca nu am cum sa resuscitez inimi orpite prin intermediul internetului. Cappuccino e mancarea mea preferata.... Continue Reading →

Oaia albastra face pui colorati

Nu stiu daca ati aflat, dar, undeva prin noiembrie anul trecut, m-am tuns scurt si m-am vorpsit. De fapt, mai intai m-am decolorat, apoi m-am vopsit. Bine, nu eu, ci Nico a facut toate astea. Dar sa incepem cu inceputul... A fost a doua oara cand mi-am crescut parul special ca sa il donez. Undeva... Continue Reading →

Când “celălalt” nu hrănește copiii

*Acest articol este un pamflet, va rog să îl tratați ca atare! Separarea noastră e foarte "à la belge" în ce îi privește pe copii. Noi, adulții, locuim aproape (5 minute pe jos), copiii stau o săptămână la unul, una la altul, dar ne vedem între timp și, dacă avem nevoie de babysitter, prima dată... Continue Reading →

Când copiii nu-s acasă…

... Mama lor ... se joacă cu focul. 🤪 Cred că majoritatea oamenilor cu copii are măcar un moment în viață când se întreabă cum ar fi fost totuși viața fără copii. Nu că nu îi vrem pe cei pe care ii avem, nu îi iubim sau mai știu eu ce, ci că no, stai... Continue Reading →

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑