Orice sfarsit e un nou inceput

Am deschis Jurnal de Belgia si am vrut sa scriu. Nu am mai scris acolo de vreo doi ani si ceva…

M-am uitat la infatisarea blogului si mi-am dat seama ca nu ma mai reprezinta, ca ii trebuie o fata noua. Am dat click pe diverse butoane sa incep sa ii fac un lifting facial si mi-am dat seama ca nu e cazul. Acel blog e exact asa cum trebuie sa fie pentru ce a reprezentat in viata mea si trebuie sa ramana asa ca o amintire a unor ani trecuti.

Pe asta l-am creat acum cateva luni cu gandul sa scriu o poveste anonima. Dar pe cine incerc eu sa pacalesc? Nimic din ce fac sau sunt nu e anonim, de ce ar fi un blog? 🙂

Habar nu am ce se mai practica in on line, cum se mai “marketeaza” sau nu un site. Dar adevarul e ca nici nu ma intereseaza. Scriu pentru ca imi place si pentru ca “imi vine” si pentru ca am luat o pauza mult prea mare de la ceva ce imi aduce bucurie. Si, din cate am inteles, aducea placere si altora.

Dar tot adevarat e si ca nu am mai avut energie, ca alte preocupari mi-au acaparat vitalitatea si m-au dus intr-o stare de supravietuire emotionala. Zic eu ca am iesit de acolo si ca e momentul sa revenim la obiceiuri vechi, dar bune.

Worpress s-a schimbat cam mult intre timp, sper sa reusesc sa il aranjez cum imi doresc. Multe s-au schimbat si in viata mea, despre unele voi povesti, despre altele as vrea, dar nu pot, iar pe altele prefer sa nu le fac publice inainte sa le pot explica copiilor mei asa cum trebuie. Sau poate nici macar nu ar trebui sa le explic, ci sa le tin pentru mine.

Un update pe scurt la viata mea suna cam asa (cu liniuta, cum imi place mie):

• m-am separat recent de partenerul de 20 de ani, dupa ce am avut niste revelatii legate de viata mea. Nu ma intrebati de ce, ca blogul (inca) nu e loc de astfel de explicatii…
• am tot doi copii minunati (ii “impartim” dupa legea belgiana, o saptamana la unul, una la celalat, dar cooperam si ii vedem si intre timp) care au mai crescut un pic, au 7 si 9 ani
• si cu porcusorii stam bine, am 6 bucati (toti masculi, stati fara grija)
• am job, nu ma plang, problema e ca nu prea pot sa scriu despre… Pacat, ca probabil s-ar rade pe rupte. Sau s-ar plange.

Sa rezum si ce planuiesc in viitor: am trait 41 de ani intr-un anume fel, as vrea sa mai traiesc 41, dar altfel. Stiu, foarte criptic, dar no, sa nu ne intindem.

Evident, voi incheia intr-o nota lacrimogena multumindu-le multor oameni minunati pentru posibilitatea acestui nou inceput.