Când copiii nu-s acasă…

… Mama lor … se joacă cu focul. 🤪

Cred că majoritatea oamenilor cu copii are măcar un moment în viață când se întreabă cum ar fi fost totuși viața fără copii. Nu că nu îi vrem pe cei pe care ii avem, nu îi iubim sau mai știu eu ce, ci că no, stai și te întrebi cum ar fi continuat viața ta dacă nu aveai niște creaturi mici și bipede de care să ai grijă.

De vreo două luni așa eu experimentez ambele variante. O săptămână din două sunt de capul meu. Ei sunt pe mâini bune, eu pot să fac ce mă taie capul și când mă taie capul. De pildă, pot să mă uit la filme până la 3 dimineața, să mă trezesc la 10, să muncesc 10-19 (da, inclusiv ore suplimentare), să ies în oraș apoi că dimineața nu trebuie să duc pe nimeni la școală la 8. 🤪

Gătesc mai puțin. Substanțial mai puțin. Că eu trăiesc cu carne și legume făcute la airfryer. (Chiar, oare cum am trăit fara airfryer până acum? Și de ce mi-am luat trei tigăi daca tot mi-am luat și airfryer?!) Și cu resturile ramase din săptămâna când sunt ei la mine. Când sunt copiii aici, încep să gătesc dinainte să vină și mă opresc când pleacă că ai mei mănâncă mic dejun frugal, prânz normal și trei sau patru cine apoi. Nu vreți să știți cât mănâncă ăștia doi la cina. 🤦🏻‍♀️

În directă legătură, frigiderul meu e complet nud când nu am copiii. Nici pâine nu se găsește în casă. Bine, am Aperol în frigider, dar să nu mă spuneți la nimeni.

Mașina de spălat vase șomează. O pornesc de două ori pe săptămână, cu jumate de încărcătură, să nu se impută vasele in ea. Când sunt ploditurile aici, o pornesc de două ori pe zi. Pentru că… vezi mai sus, trei cine.

Cu mașina de haine nu e mare diferență, că aia merge zilnic măcar o dată pentru scutecele porcușorilor.

Ah, și ieșitul cu prietenele. Din fericire, mai am o prietenă în “aceeași situație de separare”, așa că ne facem de cap împreună. 😁 Unde “ne facem de cap” înseamnă că ieșim și facem cam 10-15 mii de pași. 🙄

Concluzia mea e că viața cu copii e mișto, dar e mișto și fără. Face bine la căpuț. 🤪